Fratii janssen

Arendonk, un mic sat din provincia De Kenyen, a devenit un loc faimos pentru mii de crescatori de porumbei din intreaga lume. Fratii Janssen nu si-au facut publicitate din cauza rezultatelor obtinute de porumbeii lor la zbor, ci mai mult cu rezultatele obtinute de foarte multi crescatori din lumea intreaga care au achizitionat porumbei de la fratii Janssen. Aproape peste tot in lume vei gasi pasari provenind de la Janssen (direct sau urmasi de-ai lor).



Inceputul
Totul a inceput in 1872, anul in care Henri Janssen s-a nascut. El a fost fondatorul porumbeilor Janssen si a inceput cresterea porumbeilor in anul 1886. La acea vreme acesta era mai cunoscut sub numele de Driekske De Paauw. Henri s-a insurat cu Pauline care era nascuta in anul 1877. Acestia au muncit din greu toata viata lor. Din casatoria acestora au rezultat noua copii, sapte baieti si doua fete. Numele lor era: Fons, Frans, Jef, Vic, Irma, Adriaan, Charel, Marie si Louis. Henri a fost unul dintre crescatorii care au pus bazele clubului columbofil din Arendonk si s-a dovedit un crescator deosebit chiar de la inceputul carierei lui. Intre anii 1908 si 1914, Henri a avut un mare porumbel care a castigat peste 20 de locuri de unu, pe nume `Het Blauwtje`. Henri era un tip linistit care iubea natura si tot ceea ce a facut cu porumbeii a facut-o cu moderatie. Din acest motiv el era dusmanul imperecherilor din timpul iernii si nu practica nici sistemul vaduviei. Toate aceste smecherii cu porumbeii il deranjau.



Cu o dragoste nemasurata, acesta si-a folosit cunostintele si ochii si cu sprijinul intregii sale familii a inceput sa cladeasca familia sa de pasari. Toti copiii sai trebuia sa ia parte si sa fie alaturi de hobby-ul tatalui lor. De exemplu, curatenia in crescatorie trebuia sa fie facuta atat de fete cat si de baieti. Henri a murit in anul 1947. Sotia sa Pauline a fost capul familiei pana in anul 1967 cand a murit si ea. Era cunoscuta ca o femeie foarte buna, iar toti copiii ei au iubit-o pentru asta. Henri nu era interesat decat de sistemul natural de zbor. Henri se temea foarte mult ca folosind metoda vaduviei, dupa cativa ani acest lucru ar fi afectat mult calitatea familiilor de porumbei mergand pana acolo incat vaduvia nu i-ar fi permis sa testeze si femelele. Si drept dovada pentru el, multe dintre pasarile lui cele mai bune erau femele. Dupa moartea lui Henri, baietii acestuia au decis sa continue munca de-o viata a tatalui lor. Intre timp unii dintre copii s-au casatorit. In schimb, cei ce au ramas si-au impartit munca intre ei. Adriaan avea grija de pui si de tineret, Louis de reproductie, Jef facea antrenamentele si curatenia, deschidea ceasurilor si avea grija de caine. Mama Pauline si Irma aveau grija de casa si primeau oaspetii. In final, Charel se ocupa de vaduvi. Dupa moartea tatalui lor, fratii Janssen au inceput sa practice sistemul vaduviei, dar cu atentie si moderatie. La inceput cu numai 4 masculi! Acestia erau `Oude Donkere`, `Oude Lichte`, `Rode` si `Lichte Vis`. Din aceste motive acestia au incercat sa nu uite cuvintele tatalui lor, pentru care sistemul natural, ca si reproductia, sunt lucruri foarte importante.





Casa de pe Schoolstraat 6 din Arendonk

Oamenii care au vizitat pentru prima oara locuinta lor puteau ramane putin surprinsi. Ei se puteau astepta sa gaseasca o locuinta ca a unor super-staruri din orice fel de sport. De fapt era o casa mica, construita inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Asa cum este obiceiul in Arendonk, intrarea in casa Janssen-ilor se facea printr-o usa mica prin spate. Fratii Janssen erau oameni modesti, credinciosi obiceiurilor cu care au fost crescuti. Ei au muncit din greu intr-o fabrica de tigari pana au iesit la pensie. In casa totul era de bun gust si modest. Fotografiile parintilor, ale fratilor si surorilor lor erau la loc de cinste. Aveau un mic caine care latra tare ori de cate ori intra un strain in curte. In spatele curtii observai un par mare si frumos. Apa din fantana aflata in curte era oferita porumbeilor. Ospitalitatea lor era binecunoscuta ca si punctualitatea lor. Oricine ii vizita trebuia sa fie foarte punctual. Chiar si regele Belgiei trebuia sa respecte programarea.



Crescatoriile

Acestea erau modeste, la fel ca si casa, dar la ei orice avea un rost. Nimic prea scump sau risipa de materiale. Totul era modest ca la inceput, cu exceptia unui sistem foarte scump de alarma si securitate. Lui Charel chiar ii era jena ca trebuia sa foloseasca un asemenea sistem astazi. Crescatoria pasarilor, situata la mansarda, avea patru incaperi. Cele pentru tineri si pui se aflau in partea din jos, iar deasupra se aflau cele doua incaperi pentru vaduvi. Cum intrai in crescatorie, ceea ce iti atragea atentia era linistea din interior. Trapele de iesire erau plasate pe directia sud-vest. In fundul curtii se mai aflau doua incaperi. Una dintre ele denumita `De Reu` gazduia pasarile batrane de reproductie. Cealalta era construita pentru vaduvia femelelor. De observat ca toate iesirile de zbor erau situate direct sub tiglele de sub acoperisul casei. Cateva tigle erau inlocuite cu geam pentru a asigura lumina in cotete. Din cauza acestor orificii in acoperis, de multe ori iarna zapada trebuia data afara din crescatorie. Cu toate acestea, ferestrele nu se obturau niciodata, nici iarna, nici vara, ziua sau noaptea. Important era ca inauntru sa fie intotdeauna curat. Iar daca se facea curatenie cu seriozitate, nu era nici o problema in a pastra pasarile sanatoase. La orice ora din zi vizitai crescatoria, aceasta era mereu curata. Nu conta cate persoane o vizitau. Aceasta era curatata de fiecare data inainte de fiecare vizita. Podelele arata ca si cum ai putea manca de pe jos. O data pe saptamana se curata tot praful cu aspiratorul, si pe langa asta, aproape cu regularitate ei matura si spala cu peria pentru a dezinfecta. O data pe an se face curatenie generala, ocazie cu care se spala totul, inclusiv cu clor. Dupa asta, toti peretii sunt vopsiti din nou in alb.



Porumbeii fratilor Janssen

Cand noi ne odihnim, fratii Janssen discuta despre porumbei. Din fotoliile lor, ei ne povestesc despre porumbeii lor:
`Oude Vos`. In anul 1919, Fons Janssen a luat pentru el un mascul albastru de la un om pe nume Ceulemans din Berlaar, care era un crescator in varsta. Puii din acest mascul s-au comportat foarte bine. Pe cand avea 19 ani `Oude Vos` acesta a fost luat de catre fratele mai mic, Louis, care avea vreo 7-8 ani. Acest copil, Louis, l-a imperecheat pe `Oude Vos` cu o femela tanara pe numele ei `Jong Voske`. In aceeasi perioada, Fons Janssen s-a imprietenit cu dl. Schoeters din Herenthout, iar mai tarziu a luat de la acesta porumbelul `Oude Duifke van`25`.
`Tamme`. In anul 1920, atat Adriaan cat si Charel devenisera niste crescatori foarte entuziasti. Fiecare dintre ei avea deja o mica crescatorie. Porumbelui `Tamme` era unul foarte bland.



`Lichte`. Porumbelul `Tamme` a fost imperecheat cu `Schoon Voske` de la Charel. Acesta a obtinut doi pui guti splenzizi cu ochiul perla. Fratele mai mare Frans i-au placut aceste pasari si i-a oferit pe ei 5 franci belgieni (aprox. 25 de centi). Fratele Fons a vazut dezamagirea din ochii lui Charel si i-a oferit pe ei 30 de franci. Fons i-a luat acasa in Baarle-Hertog si a avut mare succes cu aceste pasari. Unul dintre ei s-a pierdut la zbor, dar celalalt a devenit o pasare super. Masculul a obtinut de noua ori locul 1 la concursuri.
`Schalieblauw` x `Blauw Duif` (pereche). Porumbelul `Schalieblauw` a fost cumparat de catre Fons si Adriaan Janssen de la dl. Schoeters din Berlaar. Tot la acest domn Schoeters, fratii Janssen l-au intalnit pentru prima oara si pe dl. Goossens.
Alta pereche recunoscuta ca fiind foarte valoroasa a fost `Jonge Witoger` x `Dochter van De Aap`. Femela `Van de Aap` era o fiica din faimosul `Aap` al lui Schoeters. Puii din prima generatie nu s-au dovedit a fi foarte valorosi, in schimb urmasii acestora s-au dovedit exemplare deosebite. Erau niste guti foarte frumosi cu ochi perla.
Porumbeii Janssen de astazi sunt insa descendenti ai acestor porumbei de mai sus. Ei au fost incrucisati cu porumbei `Vassen`, aceia din `Oude Vos` de la Louis si cu pui din `Vos van `26` care era direct de la Ceulemans.
`Wonder Voske van `45` (femela). Una dintre cele mai bune pasari a fratilor Janssen, imbatabila in concursuri. Era o fiica din perechea `Vos van `39` cu o fiica din perechea `Schalieblauw` x `Blauw Duif`.
`Bange von `51`. Acest mascul era puiul binecunoscutului `Vossenline`. Tatal sau a fost `Vos van `49`. Acest porumbel a stat la baza urmatorilor porumbei foarte buni de astazi. Acesti porumbei extraordinari au fost `De Scherpen`, `Oude Merchx`, `019`, `Jonge Merchx` si `Geeloger`.
`Halve Fabry`. Intr-o buna zi, Louis Janssen a primit vizita lui Victor Fabry care venise pentru a cumpara un mascul. Acest mascul a fost `De Trage`, un fiu al lui `De Witoger`. Fabry dorea sa imperecheze acest mascul cu o fiica a faimosului sau `Portois`. Acesta le-a promis fratilor Janssen un pui din aceasta pereche. Peste aproape 1 an, fratii Janssen au gasit in bucatarie un mic colet in care se afla un singur pui. Mai tarziu si-au dat seama ca puiul era de la Fabry. Era mai degraba un pui normal si dupa mai multe antrenamente, fratii Janssen s-au dus sa-l zboare la 100 km (la Quievrain). La acest zbor, puiul nostru a venit ultimul acasa. `Halve Fabry` a castigat ca pui, dar nimic special. In schimb a zburat mult mai bine ca matur, iar ca reproducator s-a dovedit a fi mai bun. Puii lui au fost ulterior introdusi in linia Janssen. Louis si Charel Janssen erau niste oameni foarte modesti, in ciuda renumelui pe care l-au avut. Niciodata nu erau multumiti si doreau sa atinga perfectiunea in tot ceea ce intreprindeau.



Imperecherea

Pentru fratii Janssen, cele mai importante lucruri la un porumbel de matca sunt:
- echilibrul pasarii;
- un spate puternic;
- penaj matasos;
- pene puternice;
- ochi puternic;
- partea din spate a aripiii sa fie puternica;
- penele primare nu prea late;
- ultimele trei pene primare, daca este posibil, de aceeasi lungime;
- o coada scurta;
- foarte importanta este vitalitatea si curajul pasarii.

In ceea ce priveste criteriile de imperechere, pe primul loc stau performantele si pedigreul. Ei preferau sa imperecheze (in consangvinitate) nepotul cu nepoatele pentru ca asta le parea imperecherea cea mai buna. Cu aceasta metoda de imperechere au obtinut cele mai bune rezultate. Ceea ce evitau sa faca: sa imperecheze doua pasari mari la trup, sau mici la trup, sau osoase amandoua. Niciodata nu imperecheau doua pasari cu ochi perla. Imperecherile erau realizate numai dupa indelungi dezbateri intre ei, dezbateri tinute pana noaptea tarziu. Masculii isi pastrau boxele, la fel si femelele care zburau foarte bine. Imediat ce puii incepeau sa creasca si masculul sa acorde din nou atentie femelei sale, fratii Janssen puneau in boxa un alt doilea cuibar. Culorile porumbeilor lor erau foarte variate (guti deschisi si inchisi, albastrii, rosii sau sfarcurati). Pentru ei, porumbeii sfarcurati nu erau un semn deosebit de forta. Totusi preferau porumbeii rosii si mai putin pe cei argintii.
Datele la care fratii Janssen isi imperecheau porumbeii:
- pe 8 ianuarie – 8 perechi de matca
- pe 22 ianuarie – 13 perechi de zbor
- pe 12 februarie – 14 perechi de vaduvi.

In total, fratii Janssen aveau 35 de perechi de pasari mature. Acestea stateau impreuna 9 luni pe an; in timpul sezonului acestia nu schimbau niciodata perechile. La sfarsitul lunii octombrie separau pasarile.